Rezumat
Prin demersul meu, încerc să surprind episoade relevante din efervescenta viață muzicală clujeană în interbelic (înnobilată de recitalurile enesciene), urmând câteva etape biografice și secvențe din activitatea componistică (instrumentală, camerală și simfonică), dar și muzicologică a bănățeanului Vasile Ijac (1899-1975), desăvârșit profesional la școala componistică a Conservatorului clujean – unde a studiat cu maestrul Marțian Negrea –, împlinit didactic la Conservatorul timișorean. Totodată, sunt evocate instituțiile preuniversitare clujene unde a activat ca dascăl și sunt extrase pasaje semnificative din cronicile publicate în paginile unor periodice locale, care au darul de a întregi atmosfera de elevată spiritualitate a unui burg cosmopolit, cu o opulentă tradiție culturală. Aprecierile lui Nicolae Ursu, corifeu al folcloristicii naționale, un reprezentant proeminent al artei componistice și dirijorale corale românești, prezent în acei ani la Cluj, conturează cu acuratețe muzicologică, într-un profund spirit analitic personalitatea lui Vasile Ijac, părintele simfonismului bănățean, fost învățăcel în orașul luminilor, la Schola Cantorum, laureat al Premiului Național de Compoziție „George Enescu”.
Cuvinte cheie: Vasile Ijac, Conservatorul din Cluj, Filarmonica din Cluj, Marțian Negrea, Timișoara, Nicolae Ursu
DOI: 10.47809/LM.2020.35.02.06
