Rezumat
După ce primul biograf englez al compozitorului, D. C. Parker, a găsit Simfonia în Do major la biblioteca Conservatorului și după premiera sa mondială în 1935, această operă de tinerețe a cucerit și scena baletului, datorită coregrafiei (1947) lui George Balanchine. De atunci, cercetătorii își propun să dezvăluie posibilele modele ale acesteia. În general, ei leagă și compară Prima Simfonie a lui Bizet cu cea a lui Gounod, ambele datând din 1855. Dirijorul, muzicologul și biograful lui Bizet, născut la Baia-Mare, Amadé Németh (1922-2001) sugerează cu tărie ecouri mozartiene. Pe de o parte, îl urmez pe această cale. Pe de altă parte, ținând cont de analogiile din scrierile lui Bizet între compozitori și artiști, mă întreb dacă surse non-muzicale ar fi putut servi și ca modele pentru simfoniile sale, în special pentru cea de-a doua. În anii 1860, în timpul șederii sale în Italia, în calitate de câștigător al Premiului Romei, Bizet a avut ideea de a înfățișa patru orașe italiene prin muzică: Veneția, Roma, Florența și Napoli. Oare care muzică seamănă cu și indică spre așa-numita Simfonie „Roma” (1860-1868)? Acest studiu își propune să comemoreze 185 de ani de la nașterea lui Georges Bizet prin punerea sub semnul întrebării a propriilor lui cuvinte, citate în titlu: „a imita este o prostie”?

Cuvinte cheie: Bizet, simfonie, scena de balet, Prix de Rome, conexiuni.

Despre autor
Sára Aksza Grosz, absolventă a studiilor masterale ale Academiei Națională de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, urmează în prezent studiile doctorale la aceeași instituție. Laureată a premiului „Francisc László” decernat de Societatea Română Mozart, este interesată de abordările interdisciplinare, precum dramele lui Shakespeare reflectate în muzica romantică (studii prezentate la concursuri de muzicologie), psihologia personalității și muzica de cameră (lucrare de licență) sau portretistica picturală-pianistică (disertație). Din 2021 lucrează la Departamentul de Istoria Muzicii Maghiare la Institutul de Muzicologie, Centrul de Cercetare pentru Științe Umaniste din Budapesta.

DOI: 10.47809/LM.2023.38.02.01

Descarcă articol