Rezumat
Școala de compoziție din secolul XX din Cluj-Napoca este cunoscută pentru atitudinea modernă moderată, printre reprezentanți numărându-se figura lui Vasile Herman, compozitor și muzicolog. Activitatea sa de lungă durată poate fi plasată sub semnul evocării, care definește limbajul, alegerea trăsăturilor stilistice și întreaga sa perspectivă de muzician. Lucrarea de față aduce argumente cu privire la simțul evocării ca o resursă interioară importantă ce conduce la rememorarea amintirilor, folosirea istoriei ca sursă de inspirație și utilizarea imaginației pentru a recrea atmosfera muzicală a unei lumi străvechi.

Cuvinte cheie: Vasile Herman, evocare, amintiri, istorie, imaginație.

Despre autor
Elena Boancă – muzicolog, lector universitar doctor la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. Discipline: Estetică Muzicală, Istoria Muzicii, Biblioteconomie. A publicat articole și studii în diferite reviste și colecții (Muzica – București; Musicology Papers și Intermezzo – Cluj-Napoca; Numanities – Arts and Humanities in Progress – Springer, Elveția). A participat la congrese și simpozioane de muzicologie naționale și internaționale (Festivalul Internațional „Sigismund Toduță”, Festivalul Internațional Meridian, ICMS – The XIVth International Congress on Musical Signification, Festivalul Cluj Modern). A contribuit la realizarea unor emisiuni muzicale radio și a editat colecții de studii muzicologice. Interesele sale de cercetare se concentrează pe tendințele și ideile secolului XX, în special pe legătura dintre acestea și muzica românească.

DOI: 10.47809/LM.2023.38.02.03

Descarcă articol