Rezumat

Dacă analizăm liniile directoare ale unei culturi, observăm cu uşurinţă sincretismul unor preocupări care au generat capodopere, prin simbioza între opere literare şi corespondentul lor muzical. I-a fost dat lui Sigismund Toduţă să pună în valoare neterminatele proiecte enesciene. Oratoriul Mioriţa se naşte firesc, pornind de la textul lui Alecsandri într-un climat cultural în care compozitorul clujean trăia alături de spaţiul mioritic al lui Blaga, în mediul universitar în care alături de Blaga se exprima plenar un D. D. Roşca, Liviu Rusu, etnomuzicologul Ioan Muşlea sau psihologul Mărgineanu. Preocupat de ideea jertfei, acest „homo religiosus” cum spune Mircea Eliade, a durat monumente muzicale pentru jertfa ciobanului, din Mioriţa, a Mirei din Meşterul Manole sau a lui Horea – impregnate de un adânc spirit religios, toate aceste capodopere consună cu ceea ce e mai nobil şi înălţător în spiritualitatea neamului nostru.

Descarcă articol