Rezumat

Lucrarea conţine câteva menţiuni, în parte autobiografice, cu privire la geneza şi primele audiţii ale Sonatei. Împreună cu Sonata de Ludovic Feldmann (1952), opusul lui Toduţă este prima sonată pentru flaut şi pian din muzica românească. Definită ca „trilingvă" muzica, întrucât este barocă, clasică şi modernă simultan, ea reprezintă un caz particular de neoclasicism. Cele trei straturi stilistice sunt într-un echilibru perfect. Concepută într-o perioadă nefastă în muzica românească, când înflorea dictatura ideologică proletcultistă, Sonata compusă în 1952 a fost un gest de rezistenţă civică prin calitate artistică.

Descarcă articol