Rezumat

Recunoscut drept una dintre cele mai importante figuri din muzica românească a secolului XX, Sigismund Toduţă a fost apreciat, în egală măsură, şi mulţumită capodoperei sale muzicologice: Formele muzicale ale Barocului în operele lui J. S. Bach. Cu toate acestea, puţini ştiu că această lucrare în trei volume nu a fost singurul său demers de cercetare. Această noutate este legată de episoade muzicologice anterioare, ca cele două lucrări prezentate la Institutul Francez de la Timişoara, în a cincea decadă a secolului XX. Aceste lucrări dezvăluie nu doar informaţii valoroase ci, în special, o abordare multidisciplinară, o persuasiune subtilă şi elegantă, un discurs fermecător, toate acestea legate prin gândirea precisă, eficientă şi pragmatică a maestrului. Modelele muzicologice ne surprind astfel prin abordarea modernă, comparabilă cu cele mai importante lucrări muzicologice ale vremii. Ne este oferit astfel un punct de referinţă, iar tinerilor muzicologi de la Cluj le este oferit un ethos al unei şcoli care combină creaţia cu cercetarea.

Descarcă articol