Rezumat
Studiul de față este dedicat muzicianului Liviu Dănceanu, personalitate complexă, polivalentă, un maestru al artei sunetelor și al cuvintelor, care anul acesta ar fi împlinit 70 de ani dacă nu ar fi părăsit această lume acum șapte ani. De numele său se leagă foarte multe creații, atât muzicale, cât și muzicologice, care au ca puncte comune pasiunea sa permanentă pentru cunoaștere manifestată în diverse domenii, precum cel al istoriei muzicii, hermeneuticii și al epistemologiei. Una din marile creații ale sale poate fi considerată și Atelierul de Muzică Contemporană „Archaeus”, înființat în anul 1985, care se poziționează printre cele mai longevive ansambluri din țară. Studiul este centrat pe una din lucrările de tinerețe ale lui Liviu Dănceanu, ce aparține ciclului Quasi, care ocupă un loc însemnat în întreaga creație a compozitorului. Este vorba despre partitura Quasiconcerto op. 12 pentru clarinet sau saxofon și orchestră, reprezentativă atât pentru această grupare de lucrări (Quasi), cât și pentru stilul compozitorului din perioada de tinerețe. Axarea pe o lucrare compusă acum 41 de ani de Liviu Dănceanu are scopul de a demonstra existența unor aspecte stilistice care definesc personalitatea compozitorului și care pot fi regăsite sub diferite forme și în creația ulterioară a acestuia. Quasiconcerto este, de asemenea, o piesă importantă în istoria Ansamblului „Archaeus” numărându-se printre primele creații ale lui Liviu Dănceanu pusă la dispoziția formației sale. Prin intermediul acestei lucrări s-a legat și o strânsă și lungă colaborare între acest ansamblu de muzică contemporană și renumitul saxofonist francez Daniel Kientzy, unul dintre marii pasionați ai muzicii noi românești și primul solist invitat de Liviu Dănceanu să concerteze cu formația proaspăt înființată, Atelierul de Muzică Contemporană „Archaeus”.

Cuvinte-cheie: Dănceanu, Quasiconcerto, concert, teatru instrumental, clarinet, saxofon, Archaeus.

Despre autoare
Dr. Camelia-Anca Sârbu (n. 1981, muzicolog, cercetător) a absolvit Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti la secţia de Muzicologie, a urmat apoi un Master în Sinteză Muzicologică la aceeaşi universitate. În anul 2011, a obţinut titlul de Doctor în Muzică, cu teza de doctorat Compozitori fondatori de ansambluri instrumentale – formații bucureștene.
Este Expert acreditat de Ministerul Culturii în Bunuri arheologice şi istorico-documentare – manuscrise muzicale „George Enescu” (din 2019). A colaborat la Radio România Cultural, a fost profesor de teoria muzicii la Şcoala de Muzică şi Arte plastice nr. 2 din Bucureşti, a lucrat ca muzeograf la Muzeul Naţional „George Enescu”, de 16 ani fiind cercetător ştiinţific la această instituţie. A scris numeroase studii, articole muzicologice şi cronici, a participat la sesiuni ştiinţifice. A alcătuit, prefaţat şi adnotat 8 volume din seria Documente din Arhiva M. N. G. E. – articole de presă despre George Enescu (Editura Muzicală, Bucureşti, 2009-2017) şi 5 volume din seria George Enescu în presa românească (Editura Muzicală, Bucureşti, 2018-2023).
Este membră a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 2008) şi a Secţiei Naţionale Române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană (din 2009).

DOI: 10.47809/LM.2024.39.02.04

Descarcă articol